Azi a lovit din nou ...
rușinea aceluiași soare roșu ... la Muzeul Țăranului Român!
Spuneți NU! expoziției '' Portrete în ulei și foiță de aur ale maneliștilor Adi Minune, Florin Salam și Vali Vijelie, la Muzeul Țăranului Român'' ! Opriți degringolada valorilor!
cu referire la:
http://metropotam.ro/La-zi/portretele-unor-manelisti-celebri-din-ro...
Azi a lovit din nou ...rușinea aceluiași soare roșu
( acesta nu este un poem ci mai degrabă o formă nestăpânită de protest,
scuze cititorilor și tuturor celor nedreptățiți de mesaj! )
Azi România supusă m-a lovit din nou peste față
cu brațul ei de utilaj greu balcanic
universul mi s-a înclinat la cel puțin 30 de grade
și pe chip mi-a apărut mira
stam mut și cineva de sus hotărât deversa acum toate lucrurile nefolositoare unei societăți
peste lumina unei mări mustind de inimi calde.
Asta mi-a readus în memorie, fără efort, întreaga mizerie a unei adolescențe batjocorite și toate jurămintele ce se nășteau atunci în mintea tinerelor fire de iarbă
și pe obrazul pe care mi-l pregăteam a-l întoarce vieții mi-a înflorit din nou ca un stigmat rușinea.
Îmi era silă de mine și de toți care veneau
să mă asigure că și-au rupt cu propriile mâini din trupul lor de zăpadă câte o bucată de păine
și că e un e un gest de nespusă tandrețe
rostogolirea muntelui de gheață peste oameni.
Vorbele lor, aveau toate darul de-a ucide
ca napalmul
și sub imperiul pustiitor al aceluiași soare roșu numai cei născuți din părinți luceferi
mai puteau scăpa doar cu semne
până și ecoul tăia afară în carne vie ca briciu.
- ... de câte răni e nevoie, tată, pentru a zidi o cetate ? dar o conștiință?
și tare mult mi-aș fi dorit să am azi, sub ochii mei, o lupă
ca în livada pomilor odată tineri, odată visători, să pot privi mai bine vechiul meu cerc de prieteni
acum îngustându-se din ce în ce mai mult
brutal ... ca viața.
( din seria ” Robinson Crusoe sau Itaca volatilă”)