CONCEPTE OPERAȚIONALE
ÎN OPERA LUI LUCIAN BLAGA
METAFORA PLASTICIZANTĂ
Metafora plasticizantă se creează printr-un transfer de termeni și ține loc de concret în ordinea abstracțiunilor, reprezentând o „tehnică compensatorie”, prin care se realizează o simplă expresie de echivalare dintre termenii comparați.
Prin urmare, metafora plasticizantă nu îmbogățește cu nimic faptul în sine, ci doar constată anumite aspecte ale obiectului.
METAFORA REVELATORIE
Metafora revelatorie provoacă un act revelator, care depășește limita analogiei dintre termenii echivalați, având menirea de „a scoate la iveală ceva ascuns”, de a revela un mister, sporind astfel semnificația faptelor.
Metafora revelatorie valorifică semnificații noi ale obiectelor la limita „deschiderii” metafizice a „misterului”, ele fiind manifestări ale unui mod superior de existență umană.
Exemplu de metaforă revelatorie: „soarele, lacrima Domnului, cade în mările somnului”.
CUNOAȘTEREA PARADISIACĂ
Cunoașterea paradisiacă este de tip rațional și urmărește explicarea rațională a obiectului cunoașterii, reducându-i misterul. Este o cunoaștere de tip empiric, axată pe analiza faptelor, pe acumulare de cunoștințe. Acest tip de cunoaștere nu oferă decât iluzia apropierii de esență, îndepărtându-l pe individ de cunoașterea absolută.